Definita cuvantului eterogen
ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eterogen
Fenomen prin care unui cuvant i se atribuie in mod gresit particula „-une” la sfarsit. De ex: propozitiune, delegatiune, opiniune etc. Vezi definitia »
AEROGÉN, -Ă adj. Produs prin intermediul aerului atmosferic. [< fr. aérogène, cf. gr. aer – aer, gennan – a naște]. Vezi definitia »
Sanogen înseamnă „ceea ce promovează sănătatea”.
Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
sanogenétic adj. m., pl. sanogenétici; f. sg. sanogenétică, pl. sanogenétice
Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002
sanogenéză s. f., g.-d. art. sanogenézei
Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002
SANOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la sanogeneză, care aparține sanogenezei. [Cf. fr. sanogénétique].
Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986
SANOGENÉZĂ s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă, fenomenele de urbanizare, de poluare etc. [Cf. fr. sangenèse < lat. sanus – sănătos, gr. genesis – naștere].
Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986
SANOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la sanogeneză. (< fr. sanogénétique)
Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000
SANOGENÉZĂ s. f. ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă. (< fr. sanogenèse)
Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 Vezi definitia »
AZOBENZÉN s.n. Substanță care conține în moleculă doi radicali fenil legați prin gruparea „azo” (-N=N-). [< fr. azobenzène]. Vezi definitia »
IZOANTIGÉN s. n. antigen prezent numai la anumiți indivizi ai unei specii, capabili de a determina formarea de izoanticorpi la indivizii aceleiași specii. (< izo- + antigen) Vezi definitia »