OPONÉNT s.m. Cel care face opoziție; opozant. [Pl. -nți. / cf. germ. Opponent, it. opponente]. Vezi definitia »

ATLÁNT, atlanți, s. m. 1. Statuie reprezentând un bărbat într-o atitudine de efort, folosită ca element de susținere în locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar sau fantastic al Atlantidei. – Din fr. atlante. Vezi definitia »

SUPRAINTELIGÉNT, -Ă adj. dotat cu o inteligență deosebită. (< supra¹- + inteligent) Vezi definitia »

COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant. Vezi definitia »

PREADOLESCÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu are încă vârsta adolescenței. [< pre- + adolescent]. Vezi definitia »