CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie. Vezi definitia »

PSIHROESTEZÍE s. f. psihroalgie. (< fr. psychroesthésie) Vezi definitia »

ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloșie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio. Vezi definitia »

NEUROCHIRURGÍE s.f. Ramură a chirurgiei care se ocupă cu intervențiile pe sistemul nervos; chirurgie nervoasă. [Gen. -iei. / < fr. neurochirurgie]. Vezi definitia »

-TECHNÍE v. -tehnie. Vezi definitia »