ștecuít s.n. (reg.) înfiptul la pământ al aracilor; arăcit. Vezi definitia »

ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci². Vezi definitia »

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit rău, care s-a învechit în răutate, în viciu. – V. înrăi. Vezi definitia »

ȘIÍT, -Ă adj. Referitor la șiism. // s.m. și f. Adept al șiismului. [< fr. chiite]. Vezi definitia »

DESĂVÂRȘÍT, -Ă, desăvârșiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Perfect. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. – De⁴ + săvârșit. Vezi definitia »