INDIGNÁRE s.f. Faptul de a (se) indigna; sentiment de mânie și dispreț provocat de o insultă, de o nedreptate, de o acțiune nedemnă; revoltă sufletească. [< indigna]. Vezi definitia »

substáre, substări, s.f. (înv.) 1. conținut, fond, structură, esență, miez. 2. realitate care există prin sine însăși și care constituie suportul comun al calităților succesive; ceea ce e permanent, substrat care persistă de-a lungul transformărilor. 3. specie de substanță caracterizată prin omogenitate, prin compoziție și structură constantă. 4. țesut sau produs organic format din celule, săruri, lichide etc. din care sunt alcătuite diferitele organe și părți ale corpului unei ființe sau ale unei plante. Vezi definitia »

NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avere. Vezi definitia »

DUBLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. [< dubla]. Vezi definitia »

ISCÁRE, iscări, s. f. Acțiunea de a (se) isca și rezultatul ei. – V. isca. Vezi definitia »