SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre ( Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe ( Vinca minor). – Din magh. szászfü. Vezi definitia »

ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio. Vezi definitia »

ACRÍU, -ÍE, acrii, adj. Cam acru; acrișor. – Din acru² + suf. -iu. Vezi definitia »

burghiu, burghie s. n. penis. Vezi definitia »

CURBILÍNIU, -IE adj. Care urmează o linie curbă; cu linii curbe; închis între linii curbe. [Pron. -niu. / cf. fr. curviligne]. Vezi definitia »