păluiálă¹, păluiéli, s.f. (reg.) 1. așezare a ierbii, a fânului în pale. 2. așezare în straturi, în grămezi. 3. dărăcire (a lânii). 4. vânturare (a cerealelor). Vezi definitia »

ENALÁGĂ s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. [Cf. it. enallage, lat., gr. enallage]. Vezi definitia »

LĂBĂREÁLĂ s.f. (Arg.) O acțiune care nu are nici un scop sau care are urmări neutre ori negative; v. vrăjeală, abureală – Din labă + suf. -reală. Vezi definitia »

cóscă s.f. (reg.) pisică. Vezi definitia »

ogradă, ogrăzi s. f. (iron.) balcon al unui apartament de bloc. Vezi definitia »