LACOLÍT s.n. Masă de rocă eruptivă având forma unei ciuperci, care a străpuns stratele de deasupra între care s-a intercalat, obligând orizonturile superioare să se înalțe. [< fr. laccolithe, cf. gr. lakkos – cavitate, lithos – piatră]. Vezi definitia »

jăruít (jeruít), jăruítă, adj. (reg.; despre jar sau focul din vatră) scurmat, scormonit; (despre vite) zgâriat cu cornul, cu vergi de împunsături pe piele, fașchiat. Vezi definitia »

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; behăitură. Vezi definitia »

IȚÍT, -Ă, ițiți, -te, adj. Care a apărut brusc. Puștiul ițit de după gard... – V. iți. Vezi definitia »

AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, adj. Rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.; adesea substantivat) Ștrengar, poznaș. – V. afurisi. Vezi definitia »