SĂSÍME s. f. Populație săsească; mulțime de sași¹. – Sas¹ + suf. -ime. Vezi definitia »

SUBȚIÍME s. f. (Rar) Însușirea de a fi subțire, fin, ales, cultivat; subtilitate, finețe. – Din subția + suf. -ime. Vezi definitia »

ORĂȘENÍME s. f. (Rar) Locuitorii unui oraș, mulțime de locuitori ai unui oraș. – Orășean + suf. -ime. Vezi definitia »

nemărginíme s.f. (înv.) nemărginire. Vezi definitia »

ÎNĂLȚÍME, înălțimi, s. f. 1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. ♦ (Mat.) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază. 2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; p. ext. (la pl.) cer. ♦ Vârf, culme, înălțătură. 3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet. ♦ Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte. 4. Fig. Stare de superioritate intelectuală, morală etc. ◊ Expr. A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația. ♦ Grad, rang (înalt); p. ext. prețuire. 5. (Înv.; urmat de un pronume posesiv) Termen de adresare către o persoană cu funcție importantă. [Var.: (reg.) nălțíme s. f.] – Înalt + suf. -ime. Vezi definitia »