NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji. Vezi definitia »

netămăduít, -ă, adj. (înv.) care nu s-a vindecat; incurabil. Vezi definitia »

BOTANOLÍT s. n. plantă fosilă. (< fr. botanolithe) Vezi definitia »

NEOCÍT s. n. celulă de formație recentă. (< fr. néocyte) Vezi definitia »

SUBRĂCÍT, -Ă, subrăciți, -te, adj. (Fiz.; despre substanțe) Care se află în stare de subrăcire. – Sub¹- + răcire. Cf. fr. sous-refroidi. Vezi definitia »