vrájbă (-ắjbi), s. f. – Discordie, dușmănie, ură, conflict, gîlceavă. – Var. vrajmă. Sl. vražĭda (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de suf., cf. ceh. vražba, pol. wrožba. – Der. (în)vrăjbi, vb. (a dușmăni); (în)vrăjbitor, adj. (instigator, ațîțător); vrăjbie, s. f. (discordie; răzbunare), înv.; vrăjmaș, s. m. (dușman; adj., ostil), de la var. (după Tiktin, în loc de *vrăjbnaș; după Candrea, în loc de *vrajbăn ‹ sl. vražĭdĭbĭnŭ); vrăjmășesc, adj. (ostil); vrăjmășește, adv. (dușmănește, cu ostilitate); vrăjmăși (var. învrăjmăși, înv. vrăjmășui), vb. (a dușmăni, a face gîlceavă); vrăjmășie, s. f. (dușmănie). Vezi definitia »

dúnă (dúne), s. f. – Formă de relief cu aspectul unor coame paralele. Fr. dune. – Der. dunetă, s. f. (partea mai înaltă de la pupa unei nave), fin fr. dunette. Vezi definitia »

MONÁDĂ s.f. 1. Termen folosit de diverși filozofi pentru desemnarea celei mai simple unități indivizibile materiale sau spirituale din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. [Cf. fr. monade, germ. Monade < gr. monas – unitate]. Vezi definitia »

răsválă (-le), s. f. – Răscoală, rebeliune. – Var. răzvală. Sl. (bg.) razvala (Tiktin). Înv. Vezi definitia »

ÚLNĂ s. f. cubitus. (< lat. ulna) Vezi definitia »