ETERNÍT s. n. azbociment. (< germ. Eternit, fr. éternite) Vezi definitia »

TĂBĂCÍT¹ s. n. Tăbăcire. – V. tăbăci. Vezi definitia »

LACOLÍT s. n. rocă intruzivă de forma unei ciuperci, care a străpuns straturile de deasupra între care s-a intercalat. (< fr. laccolithe) Vezi definitia »

TELURÍT s.m. Oxid natural de telur. [< fr. tellurite]. Vezi definitia »

TERMÍT s.n. Amestec de pulbere de aluminiu și oxid de fier, care dezvoltă prin ardere o temperatură ridicată. [< fr. thermite]. Vezi definitia »