UVRIÉR, -Ă, uvrieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Muncitor, lucrător. [Pr.: -vri-er] – Din fr. ouvrier. Vezi definitia »

CARTIÉR s. n. 1. parte a unui oraș, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi. 2. comandament al unei mari unități militare. ♦ marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război. ◊ loc unde este cantonată o armată; tabără. 3. porțiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire. ◊ porțiune a unei vergi, între bază și capătul ei. 4. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut. (< fr. quartier) Vezi definitia »

masetér s. n., pl. masetere; adj. m., pl. maseteri, f. - Vezi definitia »

FERMIÉR, -Ă s. m. f. proprietar, arendaș al unei ferme¹. (< fr. fermier) Vezi definitia »

REVIÉR s. n. spațiul unei cazărmi, al unui lagăr sau al unei tabere militare. (< germ. Revier) Vezi definitia »