PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi. Vezi definitia »

COLECȚIONÁRE, colecționări, s. f. Acțiunea de a colecționa. [Pr.:-ți-o-] – V. colecționa. Vezi definitia »

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii Vezi definitia »

ODOVĂÍRE, odovăiri, s. f. v. ODOVĂI. – [DLRM, DAR] Vezi definitia »

CÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a câștiga. – V. câștiga. Vezi definitia »