șíță¹, șíțe, s.f. (reg.) 1. șindrilă lungă (scândură de brad sau de fag îngustă și subțire). 2. (în forma: șisă) fuscel (la războiul de țesut), vergea, joardă. 3. (în forma: șisă) tindeche (la războiul de țesut). Vezi definitia »

CUÁNTĂ s.f. Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare depinde numai de frecvența radiației. ◊ Teoria cuantelor = teorie care explică o serie de fenomene fizice la scară atomică și subatomică. [Pron. cuan-tă, var. cvantă s.f. / < lat., fr. quantum, pl. quanta]. Vezi definitia »

SEROTONÍNĂ s.f. Compus chimic prezent în organism, cu un rol important în biochimismul funcțional al creierului. [< engl. serotonin]. Vezi definitia »

PODÁRĂ s.f. (Mat.) Curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată. [< fr. podaire, cf. gr. pous – picior]. Vezi definitia »

PITUITRÍNĂ, pituitrine, s. f. Hormon extras din hipofiza posterioară, cu acțiune antidiuretică. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pituitrine. Vezi definitia »