Definita cuvantului indicțiune
INDICȚIÚNE s.f. (Liv.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două ridicări extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. indictio, fr. indiction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu indicțiune
REUNIÚNE s.f. 1. Adunare, întrunire. ♦ (Sport) Competiție. 2. (Mat.) Operație care atașează la două mulțimi date mulțimea elementelor ce aparțin cel puțin uneia dintre ele. [Pron. -ni-u-. / cf. fr. réunion, it. riunione]. Vezi definitia »
FONAȚIÚNE s. f. ansamblul factorilor de producere a vocii. (< fr. phonation) Vezi definitia »
AMPLITÚDINE, amplitudini, s. f. 1. Lungimea drumului între pozițiile extreme ale unui corp care oscilează. ♦ (Mat.) Mărimea unui arc. 2. Maximul diferenței dintre valoarea unei mărimi periodice și valoarea medie a mărimii în cursul unei perioade. – Fr. amplitude (lat. lit. amplitudo, -inis). Vezi definitia »
REZECȚIÚNE s.f. v. rezecție. Vezi definitia »
OFF-LINE [OFLAIN] s. n. (inform.) echipament, dispozitiv sau mod de prelucrare a datelor neconectat direct la calculator. (< engl. off-line) Vezi definitia »