BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. 3. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Fr. bitumer. Vezi definitia »

ÎNHĂMÁ, înhám, vb. I. 1. Tranz. A pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracțiune; a pune calul sau un alt animal de tracțiune în ham la un vehicul. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) angaja la realizarea unui lucru care cere eforturi stăruitoare; a (se) înjuga. – În + ham. Vezi definitia »

ÎNSEMÁ vb. I. v. însăma. Vezi definitia »

DISCORÁMA s. f. titlu de rubrică sub care sunt anunțate noi înregistrări pe discuri (muzică, teatru etc.). (< fr. discorama) Vezi definitia »

precurmá², precúrm, vb. I (înv.) a lega, a strânge prea tare cu o frânghie, cu o sfoară. Vezi definitia »