Definita cuvantului balama
balamá (balamále), s. f. – 1. Țîțînă, șarnieră. – 2. Balama. Tc. balama (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 173), de unde provin și alb. bagljamë, bg., sb. baglama.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu balama
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Fr. assumer (lat. lit. assumere). Vezi definitia »
DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma]. Vezi definitia »
forma de dependenta politica specifica dreptului feudal in care statul dependent(vasal) se obliga sa fie loial statului suveran. Vezi definitia »
DEFLEGMÁ, deflegmez, vb. I. Tranz. A efectua o deflegmare. – Din fr. déflegmer. Vezi definitia »
AÍDOMA adv. 1. La fel, asemenea, exact, întocmai. Arată... o scrisoare de amenințare aidoma celeilalte (DUMITRIU). 2. Aievea, într-adevăr. Tot ce auzim din gura ei, ni se pare că vedem aidoma (VLAHUȚĂ). – Din a3 + v. sl. vidomŭ „vizibil”. Vezi definitia »