sorbí (-b, ít), vb. – 1. A bea cîte puțin, a suge. – 2. A înghiți, a înfuleca, a trage în piept. – 3. (Înv.) A goli. – Mr. sorbu, sorbștu, surghită. Lat. sǒrbēre (Cihac, I, 257; Pușcariu 1609; Pascu, I, 164; REW 8094), cf. it. sorbire, prov., fr., cat. sorbir, sp. sorber (gal. sorbir), port. sorber. – Der. sorb, s. n. (vîltoare, bulboană, vîrtej; sorbitură, dușcă; piston); sorbeală (var. sorbitură), s. f. (sorbire, dușcă, zeamă); sorbitor, adj. (care soarbe); sorbancă, s. f. (Trans. de N, strachină); sorbușcă, s. f. (Mold., supă); sorbăcăi (var. sorbocăi), vb. (a sorbi, a suge); absorbi, vb., după fr. absorber. Vezi definitia »

indeosebi cu caracter politic Vezi definitia »

dezvolbí, dezvolbésc, vb. IV (înv.) a desfășura, a desface. Vezi definitia »

pârcălăbí, pârcălăbésc, vb. IV (reg.) a îndeplini slujba de pârcălab. Vezi definitia »

PODOBÍ, podobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi. – Din sl. podobiti sen, podobati. Vezi definitia »