Definita cuvantului bale
bále s. f. pl. – Salivă spumoasă ce se prelinge din gură. – Mr. bală, megl. bal’ă. Lat. *baba (Pușcariu 180; Candrea, Éléments latins, I; REW 953; Candrea-Dens., 129; DAR; Pascu, I, 51; etimologia pare să fi fost semnalată pentru prima oară de Laurian-Massim și de Lambrior 379); cf. it. bava, fr. (bave), sp., port. baba. Rezultatul normal *ba nu se folosește la sing.; pe baza formei de pl. se formează uneori sing. analogic, bală, ca în dialecte. – Miklosich, Slaw. Elem., 14 și Cihac propun ca etimon al cuvîntului rom. pe cel sb. bale cu der. balav „bălos” și baliti „a-i curge balele”; este însă mai probabil un împrumut în sens invers (la fel consideră și Berneker 41). Der. bălos, adj. (cu bale; libidinos; alunecos); băloșa, vb. (a-i curge balele, a face spume la gură); băloșel, s. m. (ciupercă, Russula foetens); îmbăla, vb. (a murdări cu bale; a scuipa, a muia în salivă; a jigni, a ofensa); îmbălătură, s. f. (scuipătură; jignire, ofensă); îmbălora, vb. (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rău). – Din rom. trebuie să provină țig., sp. bajilé „bale” (Besses 32).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bale
TACKLE TECL/ s. n. deposedare neregulamentară de minge a adversarului la fotbal, rugbi etc., acționând asupra acestuia cu piciorul, cu capul, cu genunchii, cu pieptul, prin acroșaj etc.; tackling. (< engl. tackle) Vezi definitia »
FÉLE, fele, s. f. (Reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu circa trei sferturi de litru; p. ext. conținutul acestei măsuri. – Din magh. fele. Vezi definitia »
BUCLÉ I. adj. inv. (despre fibre, țesături) cu firul creț sau cu noduri. II. s. n. fir creț; țesătură, stofă cu aspect buclat. (< fr. bouclé) Vezi definitia »
TRÉLE num. card. (pop.) v. trei (1.) (Pop.; în forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „câte”) Toate trele. [DEX '96]; num. colectiv v. câte (1.) (Formează numerale colective) Câte trele. [DEX '96] Vezi definitia »
ZOBÉLE s. f. pl. (Banat) Zăbală (2), zăbăluță (2). (cf. zăbală) Vezi definitia »