FLAMÉNCO s. n. gen al muzicii populare spaniole, la țiganii din Andaluzia, care combină cântecul și dansul pe un acompaniament de chitară și castaniete. ◊ (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset. (< sp. flamenco) Vezi definitia »

PICO- elem. „de un bilion de ori mai mic (1⁰-1²)”. (< fr., germ. pico-, cf. it. piccolo, mic) Vezi definitia »

FACO- Element prim de compunere savantă cu semnificația de „lentilă”. [< fr. phaco-, cf. gr. phakos]. Vezi definitia »

BIÁNCO adj. (fin.) în alb, necompletat. (< it. bianco) Vezi definitia »

MÁNCO s.n. (Fin.) Lipsă; (spec.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli. ♦ Pierdere la o marfă datorată transportului etc. [< it. manco]. Vezi definitia »