Definita cuvantului indulgență
INDULGÉNȚĂ s.f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani. [Cf. fr. indulgence, lat. indulgentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu indulgență
cuneálă (cunéli), s. f. – Iepure. Ngr. ϰουνέλι, din it. coneglio. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
PEROXIDÁZĂ s. f. enzimă care catalizează desfacerea peroxizilor. (< fr. peroxydase) Vezi definitia »
omlétă (omléte), s. f. – Mîncare de ouă bătute prăjite. Fr. omelette. Vezi definitia »
pípotă (pípote), s. f. – Stomac de pasăre, rînză. – Var. chipotă. Trans. picotă. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipătă s-a modificat datorită influenței consoanei, ca sl. domaliti › domoli, sl. mamiti › momi. Alte explicații nu par suficiente: din ceh. pipati „a privi” (Cihac, II, 256), cf. rut. pipotĭ „cobe, tîfnă” (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucișat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl. pąpukŭ „buric” (Tiktin). Vezi definitia »
ZÁDRĂ s. f. (Var.) Zadă. Vezi definitia »