blond (blóndă), adj. – Bălai, cu părul auriu. Fr. blond. – der. blondă, s. f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică și format pe baza it. biondino, fr. blondin. Vezi definitia »

CHATEAUBRIAND [ȘATOBRIÁN] s. n. bucată de mușchi de vacă tăiată special și preparată ca friptură la grătar. (< fr. chateaubriand) Vezi definitia »

preareverénd adj. (înv.; în titulatura dată arhimandriților) care este demn de mult respect. Vezi definitia »

MAGISTRÁND s. m. licențiat în teologie care urmează magisteriul. (după doctorand) Vezi definitia »

HÍNTERLAND s. n. 1. regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosit ca bază a unor acțiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă. ◊ regiune în spatele unui port din care provin produsele exportate sau în care se expediază mărfurile importate. 2. bloc continental, rigid din punct de vedere tectonic, care mărginește un geosinclinal și care, când acesta intră în faza de orogeneză, rămâne în spatele sistemului muntos. (< germ. Hinterland) Vezi definitia »