Definita cuvantului inextensibilitate
INEXTENSIBILITÁTE s.f. Calitatea de a fi inextensibil. [Cf. fr. inextensibilité].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu inextensibilitate
TENSIOACTIVITÁTE s. f. proprietate a unei substanțe dintr-o soluție de a modifica tensiunea superficială a solventului. (< fr. tensioactivité) Vezi definitia »
SUDABILITÁTE s. f. Însușirea unui metal de a se îmbina prin sudare cu un alt metal de aceeași compoziție. – Din fr. soudabilité. Vezi definitia »
TOPORẤȘTE, toporâști, s. f. Coadă de coasă, de topor, de secure. [Var.: toporíște s. f.] – Din sl. toporište. Vezi definitia »
frúnte (frúnți), s. f.1. Partea superioară a feței. – 2. Partea superioară, cap. – 3. Parte anterioară. – 4. Parte eminentă, cremă, elită. – Mr. frămte, frînte, megl. frînte, frunti, istr. frunte. Lat. frons, frontem (Pușcariu 658; Candrea-Dens., 657; REW 3533; DAR), cf. it., port. fronte, prov., cat. front, sp. frente; cf. și dubletul front. Der. fruntar, s. n. (scîndură care acoperă roata morii de grîu; legătură pentru frunte; curea peste fruntea calului; Trans., iconostas), cu suf. -ar (după Candrea-Dens., 658, direct din lat. *frontārium; după Pascu, Beiträge, 16, REW 3534 și DAR, din lat. frontāle); fruntarie, s. f. (înv., frontieră), cuvînt artificial, copiat după fr. frontière; fruntaș, s. m. (persoană importantă; caporal); fruntășie, s. f. (faptul de a fi fruntaș); fruntășime, s. f. (adunare de fruntași); frunțiș, adv. (direct; public); fruntos, adj. (cu fruntea mare); înfrunta, vb. (a arunca în față; a dojeni; a face un afront, a sfida), menționat din sec. XVII, der. cu pref. în- (după Candrea-Dens., 661, și DAR, direct din lat. *infrontāre, ipoteză puțin probabilă); înfrunt, s. n. (înv., afront), creație artificială de Negruzzi, pe baza fr. *affront; înfruntăciune, s. f. (înv., dojenire); înfruntător, adj. (violent, aspru); înfrunți, vb. (a începe, a tăia prima bucată); înfrunțeală, s. f. (acțiunea de a tăia prima bucată); sfruntat, adj. (obraznic, îndrăzneț, insolent), pe baza fr. effronté. – Din rom. provine rut. fruntaš „stăpîn” (Candrea, Elemente, 402). Cf. front, fruncea. Vezi definitia »
CHARÍTE s.f.pl. (Mit.) Nume dat de greci celor trei grații. [Scris și carite. / < fr. charites]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z