EFRACȚIÚNE s.f. v. efracție. Vezi definitia »

MANIFESTAȚIÚNE s.f. v. manifestație. Vezi definitia »

TĂÚNE s. m. v. tăun. Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion]. Vezi definitia »

TRISECȚIÚNE, trisecțiuni, s. f. Împărțire în trei părți egale. [Pr.: -ți-u-. – Var.: trisécție s. f.] – Din fr. trisection. Vezi definitia »