SUPRA¹- Element de compunere care înseamnă „deasupra”, „peste” sau care indică un sens superlativ și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. supra, fr. supra-. Vezi definitia »

AYMARA ({i}) s. m. Denumire a amerindienilor din Perú și din Bolivia, care trăiesc în jurul L. Titicaca și pe versantele estice ale Anzilor; a. fac parte din familia de limbi cu același nume; sînt de religie creștină (catolică). Vezi definitia »

INDURÁ vb. refl. (despre țesuturi, organe) a deveni dur, a se întări. (< fr. indurer) Vezi definitia »

DIÁSPORA s. f. totalitatea comunităților evreiești stabilite în afara Palestinei, mai ales în urma captivității babiloniene. ◊ (p. ext.) dispersare a unui popor, a unei comunități. (< fr., gr. diaspora) Vezi definitia »

JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ◊ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ◊ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. Vezi definitia »