Definita cuvantului infinit
INFINÍT, -Ă adj. Care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limită în spațiu sau în timp. // s.m. (Mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu infinit
HÂÍT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi. Vezi definitia »
CLIT s.n. (Mold.) Teanc, vraf. Și pusără deasupra lui un clit de leamne. DOSOFTEI, VS.
Etimologie: ucr. klitĩ. Vezi definitia »
ARGILÍT s.n. Rocă rezultată din deshidratarea și recristalizarea argilei. [< fr. argilite]. Vezi definitia »
înflorit, -ă, înfloriți, -te adj. (intl.) bătut rău de tot. Vezi definitia »
CLORÍT, cloriți, s. m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite. Vezi definitia »