ABLÁȚIE, ablații, s.f. 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ți-u-. – Var. ablațiúne s.f.] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis. Vezi definitia »

ETNOPEDAGOGÍE s. f. orientare în pedagogie care are în vedere educația întregului popor. (< etno- + pedagogie) Vezi definitia »

a fi pe drojdie expr. a ajunge la fundul sacului, a nu mai avea nici un ban. Vezi definitia »

EMBRIOGENÍE s.f. Embriogeneză. [Gen. -iei. / < fr. embryogénie, cf. gr. embryon – embrion, gennan – a naște]. Vezi definitia »

TELEAUTOGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului. [Gen. -iei. / < fr. téléautographie]. Vezi definitia »