FIDEIUSIÚNE s.f. (Jur.) Garanție depusă de cineva pentru datoria altuia. [Pron. -de-iu-. / cf. lat. fideiussio, fr. fidéjussion]. Vezi definitia »

SOLITÚDINE s.f. (Liv.) Singurătate, izolare. [Cf. lat. solitudo, it. solitudine, fr. solitude]. Vezi definitia »

ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație. Vezi definitia »

INTERPÚNE vb. I. tr., refl. a (se) pune între..., a (se) intercala. II. refl. a mijloci. ◊ a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după lat. interponere) Vezi definitia »

CA INE, cainii s.f. Animal de companie Vezi definitia »