mazíl (mazíli), s. m. – 1. (Înv.) Destituit, dat afară din funcție sau serviciu. Se spunea despre principii destituiți de sultan, ca și despre demnitarii concediați; acestia din urmă formau o clasă aparte, de boieri supușu unui regim special de dări. – 2. Boier. – Var. (Mold.) mazîl. Tc. mazul, din arab. ma‘zul (Șeineanu, II, 253; Roesler 598; Lokotsch 1450). Sec. XVII. – Der. mazilesc, adj. (nobil); mazili, vb. (a destitui, a da afară; a expulza); mazilie, s. f. (destituire, exil); mazilime, s. f. (reuniune de mazili). Rus. de S. mazil „proprietar”, pe care Vasmer, II, 88 îl consideră de origine mai puțin clară, provine din rom. Vezi definitia »

METÍL s. m. Radical organic monovalent, derivat din metan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. méthyle. Vezi definitia »

ADAPTÁBIL, -Ă, adaptabili, -e, adj. Care se poate adapta. – După fr. adaptable. Vezi definitia »

PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. Vezi definitia »

IREPARÁBIL, -Ă adj. De nereparat, de neîndreptat. [Cf. fr. irréparable]. Vezi definitia »