OSTOÍRE, ostoiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) ostoi și rezultatul ei; alinare, potolire, domolire, calmare. – V. ostoi. Vezi definitia »

ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; descompunere. ♦ Denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. ♦ Ridicare sau coborâre cu un semiton sau două a unui sunet, acord etc. Vezi definitia »

SURMENÁRE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena. Vezi definitia »

HEMAGLUTINÁRE s. f. metodă de determinare a timpului în care două probe de sânge pot provoca aglutinarea hematiilor. (după fr. hémagglutination) Vezi definitia »

AUTOAPĂRÁRE s. f. apărare prin mijloace proprii. (după fr. autodéfense) Vezi definitia »