PONÓS, ponoase, s. n. 1. (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele. ◊ Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă. 4. (Pop.) Cusur, vină. 5. (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ. Vezi definitia »

SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit, pătruns de superstiții; întemeiat pe superstiții. [Pron. -ți-os. / cf. fr. superstitieux]. Vezi definitia »

abanós, s. m. – Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagră. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Șeineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos Vezi definitia »

MOFTURÓS, -OÁSĂ, mofturoși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care face mofturi (2); (om) capricios, năzuros. – Moft + suf. -os. Vezi definitia »

ESTRUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Bizar, capricios. ♦ Original, împlinit. [Pron. -stru-os. / cf. it. estroso]. Vezi definitia »