pietreluít, pietreluítă, adj. (reg.; despre șosele, străzi, curți) pietruit. Vezi definitia »

HALÍT¹ s. n. (Fam.) Faptul de a hali. – V. hali. Vezi definitia »

PENATIPARTÍT, -Ă adj. (Despre frunze penate) La care diviziunile trec de jumătatea limbului, fără să atingă axa frunzei. [< fr. pennatiparti, cf. lat. penna – pană, partitus – împărțit]. Vezi definitia »

PLUTUÍT s. n. Plutuire. – V. plutui. Vezi definitia »

CLĂMPĂNÍT s. n. Faptul de a clămpăni; zgomot produs prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papucii în mers etc.; clămpănitură. – V. clămpăni. Vezi definitia »