OPOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament în care se întrebuințează sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. [Gen. -iei. / < fr. opothérapie, cf. gr. opos – suc, therapeia – tratament, îngrijire]. Vezi definitia »

TRANSDÚCȚIE s. f. 1. raționament transductiv. 2. (biol.) transfer de material genetic de la o celulă la alta prin intermediul unui vector (2) viral. (< fr. transduction) Vezi definitia »

SĂNDULIE, săndulii, s. f. Reg. Covoraș sau blană pe care pui picioarele când te dai jos din pat. – Probabil din fr. descente du lit. Vezi definitia »

rapsodie Vezi definitia »

bicisnicíe v. becisnicíe. Vezi definitia »