BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec. Vezi definitia »

AFRICÁTĂ, africate, adj. f. (În expr.) Consoană africată (și substantivat) = consoană cu caracter mixt, care începe ca o ocluzivă și se termină ca o fricativă. – Fr. affriquée (germ. Affrikata). Vezi definitia »

américă s. f. – Pînză de bumbac. – Mr. amiricancă, megl. americă. De la America; cf. ngr. ἀμεριϰάν (› mr.), bg. amerikan. Vezi definitia »

FÁLCĂ, fălci, s. f. 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă. ◊ Expr. Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență. ♦ Partea inferioară a obrazului. ♦ (La insecte) Maxilă. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfărâmarea ori deformarea unui material etc. – Refăcut din fălci (pl. înv. al lui falce < lat. falx, -cis). Vezi definitia »

ANTISELÉNĂ s. f. fenomen asemănător anteliei care se formează în raport cu Luna. (< it. anti-selene) Vezi definitia »