PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ caracudă, căzătură, coldană. Vezi definitia »

FÓSĂ, fose, s. f. 1. Cavitate puțin adâncă, mai largă la deschidere decât în adâncime, situată la suprafața unei structuri anatomice. 2. (Geogr.; în sintagma) Fosă abisală, v. abisal 3. (De obicei urmat de determinările „orchestrei” sau „de orchestră”) Spațiu aflat sub avanscena unui teatru sau în fața acesteia, destinat de obicei orchestrei; loja orchestrei. – Din fr. fosse, lat., it. fossa. Vezi definitia »

TOÁNĂ¹, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, răsfățat. ♦ Criză, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neașteptate) cheful să facă ceva (neobișnuit). Toană de plâns = ropot, val, izbucnire de plâns. ♦ Stare de spirit, dispoziție. ♦ Fig. Mișcare repede, violentă. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, răstimp (scurt). ♦ Cantitate mică din ceva. – Cf. tuna. Vezi definitia »

EPIGRÁMĂ s. f. 1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria. 3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. épigramme, lat. epigramma) Vezi definitia »

AVITAMINÓZĂ s. f. Boală de nutriție provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din alimentație. – Fr. avitaminose. Vezi definitia »