Definita cuvantului moștenire
MOȘTENÍRE, moșteniri, s. f. Faptul de a moșteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva; p. restr. bun obținut prin drept succesoral. 2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta. ♦ P. ext. Caracter fizic, însușiri care se transmit ereditar. – V. moșteni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu moștenire
ADNOTÁRE s. f. acțiunea de a adnota. ◊ notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. (< adnota) Vezi definitia »
OPERÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a opera și rezultatul ei. [< opera]. Vezi definitia »
PILDUÍRE, pilduiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei; povestire cu tâlc. ♦ Pedeapsă (aspră). – V. pildui. Vezi definitia »
SUPRAAPRECIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) supraaprecia și rezultatul ei; supraestimare. [Pron. -pra-a-pre-ci-e-. / < supraaprecia]. Vezi definitia »
PĂRĂSÍRE, părăsiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) părăsi și rezultatul ei. 2. Stare a persoanei, a locului etc. părăsit; p. ext. singurătate, izolare. ◊ Loc. adj. și adv. În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit. – V. părăsi. Vezi definitia »