NEDREPTĂȚÍT, -Ă, nedreptățiți, -te, adj. Căruia i s-a făcut o nedreptate. – V. nedreptăți. Vezi definitia »

ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, adj. 1. Lipsit de vedere, cu vederea slăbită. 2. Fig. Cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit. ♦ Fermecat, fascinat, uluit. – V. orbi. Vezi definitia »

UTĂLUÍT adj. v. utălui. [DAR] Vezi definitia »

HALÍT s.n. (Geol.) Mineral compus din clorură de sodiu, care formează depozite sedimentare groase împreună cu șisturile argiloase; sare gemă. [< germ. Halit, cf. gr. hals – sare]. Vezi definitia »

METACAOLINÍT s. n. produs instabil, prin deshidratarea caolinului la anumite temperaturi. (< fr. métakaolinite) Vezi definitia »