ENTEROLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul intestinului. [< fr. entérologie, cf. gr. enteron – intestin, logos – studiu]. Vezi definitia »

zg'âtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zg'âtia (-ti-a), g.-d. art. zg'âtiei; pl. zg'âtii, art. zg'âtiile (-ti-i-) Vezi definitia »

CEMENTÁȚIE, cementații, s. f. 1. (Chim.) Cementare. 2. Întărire și pierdere a elasticității suprafeței lemnului. 3. (Geol.; în sintagma) Zonă de cementație = zonă din scoarța pământului în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation. Vezi definitia »

DEFECÁȚIE s.f. Defecare. [Gen. -iei, var. defecațiune s.f. / cf. fr. défécation, lat. defaecatio]. Vezi definitia »

TERMOTERAPÍE s. f. Tratament al unei boli făcut cu ajutorul căldurii. – Din fr. thermothérapie. Vezi definitia »