CONTINUATÍV, -Ă, continuativi, -e, adj. (Adesea adverbial) (Care se petrece) în mod continuu. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. continuatif. Vezi definitia »

DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus. Vezi definitia »

ELECTROPOZITÍV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care cedează electroni, putând elibera ioni pozitivi. [Cf. fr. électropositif]. Vezi definitia »

DIVERSÍV, -Ă adj. 1. de diversiune. 2. de distracție, amuzant. (< it. diversivo) Vezi definitia »

ADAPTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se poate adapta; de adaptabilitate. [Cf. fr. adaptif]. Vezi definitia »