Definita cuvantului osândire
OSÂNDÍRE, osândiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei; condamnare. ♦ (Înv.) Necaz, suferință. ◊ Loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – V. osândi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu osândire
NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avere. Vezi definitia »
urdináre, urdinắri, s.f. (reg.) 1. acțiune repetată. 2. diaree. Vezi definitia »
RĂSCOÁCERE, răscoaceri, s. f. Faptul de a (se) răscoace. – V. răscoace. Vezi definitia »
ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza. Vezi definitia »
AUTODIRIJÁRE s. f. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate și dispozitive instalate la bord. (< auto2 + dirijare) Vezi definitia »