puiúg, puiúguri, s.n. (reg.) pod la șură sau la grajd; puiag pentru fân. Vezi definitia »

HIDROFÚG, -Ă adj. hidrofob (I, 1). (< fr. hydrofuge) Vezi definitia »

IMBRIFÚG, -Ă, imbrifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. – Din fr. imbrifuge. Vezi definitia »

BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Braț de râu care în perioadele de secetă rămâne ca un lac sinuos. – Din. sl. bĕličugŭ. Vezi definitia »

CENTRIFÚG adj. Care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ◊ (Op. centripet) Forță centrifugă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. [< fr. centrifuge]. Vezi definitia »