ciunăvít, -ă, adj. (reg.) 1. batjocorit, măscărit. 2. tuns neregulat, ciumpăvit. Vezi definitia »

nonprofít adj. invar. Vezi definitia »

WULFENÍT s.n. Minereu de plumb și de molibden. [Pron. vul-. / < fr. wulfénite, germ. Wulfenit]. Vezi definitia »

CASITERÍT s. n. Oxid de staniu natural, brun-negru, cu luciu adamantin, care se găsește în filoanele hidrotermale și în aluviuni. – Din fr. cassitérite. Vezi definitia »

PSEFÍT s.n. (Geol.) Material detritic constituit din fragmente mai mari, alcătuind pietrișuri, brecii etc. [< fr. pséphite]. Vezi definitia »