ÓBLIC, -Ă I. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș. ♦ (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.). II. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat. (< fr. oblique, lat. obliquus) Vezi definitia »

ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique]. Vezi definitia »

públic (públică), adj. – Obștesc, general. Fr. publique. – Der. publică, s. f. (republică), din lat. res publica, cf. pol. publika (Tiktin), sec. XVIII, înv.; publica (var. înv. publicarisi), vb., din lat. publicare, var. cu suf. ngr. -isi; publicui, vb. (înv., a publica); publicați(un)e, s. f., din fr. publication; publicist, s. m., din fr. publiciste; publicitate, s. f., din fr. publicité; republică, s. f., din fr. république; republican, adj., din fr. républicain. Vezi definitia »

MEZOZÓIC s.n. Eră (grupă) geologică cuprinsă între paleozoic și neozoic, în care apar pentru prima dată mamifere, păsări și pești osoși; era secundară. / adj. Care aparține acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. mésozoïque, cf. gr. mesos – mijlociu, zoe – viață]. Vezi definitia »

FARMACEÚTIC, -Ă, farmaceutici, -ce, adj. Care aparține farmaciei, privitor la farmacie. – Din fr. pharmaceutique, lat. pharmaceuticus. Vezi definitia »