BUTÓI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc. ◊ Expr. Butoi fără fund, se spune despre cei care beau fără măsură. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele păstrate în butoaie care au prins un miros specific (neplăcut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea răgușită. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlănțui un război, a provoca o catastrofă. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrică la revolvere de tip mai vechi, în care se introduc cartușele. – Din bute + suf. -oi. Vezi definitia »

stăurói, stăuroáie, s.n. (reg.) adăpost pentru animale mici. Vezi definitia »

șiștoi, șiștoaie s. n. (er., obs.) penis. Vezi definitia »

bârzói adv. (reg.) zbârlit, vâlvoi, ridicat în sus (părul, coada). Vezi definitia »

chițói s.n. (reg.) colț, petec mic, triunghi mic (rămas de arat sau de secerat). Vezi definitia »