cói (coáie), s. n. – 1. Testicul. – 2. Contragreutate. – Mr. col’u, pl. coal’e, istr. col’e. Lat. cōleus (Diez, I, 132; Pușcariu 394; Candrea-Dens., 385; REW 2038; DAR); cf. alb. kulje „hernie”, it. coglia, prov. colh, v. fr. coil (fr. couille), sp. cojón. – Der. coios, adj. (cu testicule mari). Vezi definitia »

zmeói (pop.) s. m., pl. zmeói, art. zmeóii Vezi definitia »

ȚĂRĂNÓI, țărănoi, s. m. 1. (Depr.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi. Vezi definitia »

BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. Vezi definitia »

HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă. – Din scr. hudoudolje Vezi definitia »