ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol². – Țol² + suf. -uț. Vezi definitia »

SMALȚ, smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. ♦ Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 2. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz. Vezi definitia »

BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele umflat al femeii însărcinate. Vezi definitia »

felehérț (-țuri), s. n. – Cruce de car. – Var. feliherț, felehearț. Mag. felhérc (DAR). În Trans. Vezi definitia »

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Din bălan + suf. -uț. Vezi definitia »