MOȘTENÍ, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, mostenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din moștean. Vezi definitia »

CONI¹- elem. „con²”. (< fr. coni-, cf. lat. conus) Vezi definitia »

TONI- elem. tono-. Vezi definitia »

hotăní, hotănésc, vb. IV (reg.) a trebălui, a roboti. Vezi definitia »

LACERTILIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi, care cuprinde șopârlele. V. saurieni; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. lacertilian / < fr. lacertiliens, cf. lat. lacertus – șopârlă]. Vezi definitia »