DICHÍU, dichii, s. m. (Înv.) Administrator al bunurilor unei mănăstiri; econom. – Din ngr. díkios (lit. díkeos „drept legitim”). Vezi definitia »

RÉNIU s.n. (Chim.) Metal, asemănător cu platina, întrebuințat în aliaje speciale. [-niu, Pron. -nìu; Simb. Re] (din fr. rhénium, germ. Rhenium) Vezi definitia »

firfiríu, -ie, adj. (reg.) sărăcuț îmbrăcat. Vezi definitia »

celíchiu s.n. (reg.) joc de copii cu două bețe (unul scurt și ascuțit la amândouă capetele, celălalt de un metru); popic, țurcă. Vezi definitia »

POTPURÍU, potpuriuri, s. n. Suită muzicală formată din fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau din mai multe melodii ori cântece, grupate fără o legătură strânsă între ele. ♦ Fig. Amestecătură, vălmășag. [Var.: potpurí s. n.] – Din fr. pot-pourri. Vezi definitia »