PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță: papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. Vezi definitia »

CINCINÁL, -Ă, cincinali, -e, adj. Care se întinde pe o perioadă de cinci ani. ♦ (Substantivat, n.) Plan (economic) întocmit pe o perioadă de cinci ani. – Din fr. quinquennal, lat. quinquennalis (după cinci). Vezi definitia »

NEINERȚIÁL, -Ă adj. (fiz.; despre sisteme) aflat în mișcare accelerată. (< ne- + inerțial) Vezi definitia »

PASTORÁL, -Ă I. adj. 1. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic. ♦ gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură. 2. care aparține pastorilor, preoților. II. s. f. 1. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor. 2. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral. 3. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii. (< fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale) Vezi definitia »

negociál, negociálă, adj. (înv.) comercial. Vezi definitia »